Localitatea Ghelari are o istorie frumoasă ce coboară în
timp până în antichitatea timpurie. Dovezile arheologice, istorice şi
lingvistice arată că este una dinte cele mai vechi localităţi din Țara Pădurenilor
cu un trecut legat de istoria mineritului din zonă.
Ştiri despre viaţa bisericească în Ghelari avem abia din
secolul al XVII-lea când este confirmată existenţa unei biserici de lemn cu
hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil în locul
numit Valea Caselor, loc în jurul căruia era aşezat satul. În
anul 1770 s-a construit biserica veche, având ca ctitor pe Brevoi Gheorghe,
groful Govăjdiei. În această biserică, ghelărenii şi-au ţinut slujbele până în
anul 1973 când s-a sfinţit noua şi impresionanta biserică cu hramul Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil, construită lângă biserica veche, în mijlocul satului. Prin
rânduiala lui Dumnezeu, anul acesta se împlinesc 50 de ani de la târnosirea
preafrumoasei biserici a Ghelariului.
Construcţia acestui măreţ edificiu religios a început în
anul 1939 sub îndrumarea preotului Nerva Florea, care a şi dus-o la bun
sfârşit. Preotul-ctitor Nerva Florea s-a născut în 1906 în Râsca, comuna Baia
de Criş, preot cu studii la Academia Teologică din Sibiu (1923-192727),
Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1935-1937) şi Facultatea de Drept din Cluj
(1933-1937). Activitatea preotului Nerva s-a identificat întru totul cu
construcţia noii biserici din Ghelar. Greutăţile prin care trecea România în
timpul celui de-al doilea război mondial au făcut ca lucrările la construcţia
viitoarei biserici să demareze cu greu. În anul 1942 a luat fiinţă în Ghelari
un cor mixt, numit Muncă şi lumină, care împreună cu fanfara
Exploatării Miniere Ghelari au făcut în cursul anului 1942 vizite în întreaga
ţară, pentru a strânge fondurile necesare înălţării bisericii. Vremurile care
au urmat au făcut ca lucrările la viitoarea biserică să înainteze cu greu. Germenii
comunismului au început să încolţească şi în Ghelari. Biserica a început să fie
prigonită şi doar dârzenia Preotului Nerva Florea care a suferit şi închisoarea
pentru idealul său „de a zidi o biserică măreaţă“ a făcut ca aceasta să mai fie posibil.
În anul 1960 pereţii bisericii erau ridicaţi, începându-se pictura care a durat
până în 1965. Frumoasa pictură a fost realizată de Constantintin Niţulescu cu o
echipă de cinci pictori, ucenici ai săi,
după tipicul iconografic al Bisericii Ortodoxe.
Mobilierul a fost confecţionat în Biserică de către
sculptorul Ioan Cristea din Alba Iulia. În 4 noiembrie 1973 biserica a fost
sfinţită de către episcopul Visarion Aştileanul al Aradului.
Dimensiunile bisericii sunt impresionante; 47 m. lungime,
21 m. lăţime şi 47 m. înălţime, planul ei fiind cel bizantin, adică crucea
greacă şi având 7 turle: două mai înalte în faţă, două la limita dintre naos şi
pronaos şi două la limita dintre altar şi naos iar al şaptelea este cupola.
Iconostasul este turnat în ghips şi poleit cu foiţă de aur, ca şi aureolele
sfinţilor din biserică.
Toate aceste lucrări s-au făcut sub păstorirea Preotului
Nerva Florea care a mai ridicat şi numeroase alte anexe în jurul bisericii
dintre care amintim un bloc cu patru apartamente, unde astăzi funcţionează un
schit şi o frumoasă clădire care urma să adăpostească muzeul bisericii.
Din cauza exploatării miniere subterane, terenul de sub
biserică a intrat într-un proces de scufundare şi astfel au apărut numeroase
fisuri pe pereţii bisericii. Energicul preot Florea, deşi la o vârstă
înaintată, a făcut demersurile necesare pentru stoparea extragerii minereului
de fier din zona bisericii şi a obţinut fonduri în vederea consolidării. Lucrările
a început în anul 1988. Până în anul 1990 s-a făcut stabilizarea terenului
urmând să înceapă consolidarea fundaţiei bisericii. Preotul Florea nu a mai
apucat să vadă terminată consolidarea, deoarece la 22 iulie 1990, în urma unei
scurte suferinţe, a trecut la cele veşnice. A fost înmormântat în biserica pe
care a ctitorit-o în 24 iulie 1990, de un sobor alcătuit din 22 de preoţi. Din
luna iulie 1990 Parohia Ghelar a fost suplinită administrativ de preotul Ioan
Coţa din Teliuc, iar partea duvovnicească de preotul Nicolae Coroiu din Hunedoara.
La 1 dec. 1990 a fost numit noul preot al Ghelarului, Graţian Bornemisa. Noul
preot a continuat lucrările de consolidare la noua biserică şi a iniţiat, în
anul 1991, înfiinţarea unui Schit de măicuţe la Ghelar. În urma transferării
preotului Graţian Bornemisa la Parohia Hunedoara II, în 1 septembrie 1993 a
fost numit preot paroh în Ghelar, preotul Vasile Vlad, care a continuat munca
preoţilor înaintaşi, fiind în paralel şi profesor la Facultatea de Teologie din
Arad. Strădaniile preotului Vasile Vlad şi a monahiei Maria Viliga, stareţa
schitului din Ghelari, au dus la un rezultat în anul 2004, când s-au aprobat
fonduri pentru continuarea lucrărilor de consolidare a bisericii. Aceste
lucrări au fost definitivate în anul 2010, biserica fiind retârnosită în data
de 4 iulie 2010 de un impresionat sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, sub
conducerea Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, mitropolitul Ardealului şi a
Preasfinţitului Părinte Gurie, episcopul Devei şi Hunedoarei. Din acelaşi an,
2010, lucrarea duhovnicească şi administrativă a Parohiei Ghelari a fost
preluată de preotul Marius Mocan. Începând cu 1 octombrie 2022, prin grija
Preasfințitului Părinte Nestor, actualul episcop al Devei și Hunedoarei, parohia
Ghelari a fost preluată de preotul Radu Rus, care continuă lucrarea duhovnicească
și edilitară a preotului ctitor Nerva Florea.
Prin dinamica de care a dat dovadă de-a lungul timpului, Parohia Ghelari este una dintre comunităţile de seamă ale pădurenilor şi, datorită bisericii sale şi preoţilor care au slujit-o, în ultimii ani s-a conturat ca o emblemă pentru viaţa bisericească din Episcopia Devei şi Hunedoarei.
Biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” și „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil” – 50 de ani de la sfințire
vineri, 30 iunie 2023
Localitatea Ghelari are o istorie frumoasă ce coboară în
timp până în antichitatea timpurie. Dovezile arheologice, istorice şi
lingvistice arată că este una dinte cele mai vechi localităţi din Țara Pădurenilor
cu un trecut legat de istoria mineritului din zonă.
Ştiri despre viaţa bisericească în Ghelari avem abia din
secolul al XVII-lea când este confirmată existenţa unei biserici de lemn cu
hramul Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil în locul
numit Valea Caselor, loc în jurul căruia era aşezat satul. În
anul 1770 s-a construit biserica veche, având ca ctitor pe Brevoi Gheorghe,
groful Govăjdiei. În această biserică, ghelărenii şi-au ţinut slujbele până în
anul 1973 când s-a sfinţit noua şi impresionanta biserică cu hramul Sfinţii
Apostoli Petru şi Pavel şi Sfinţii Arhangheli Mihail şi
Gavriil, construită lângă biserica veche, în mijlocul satului. Prin
rânduiala lui Dumnezeu, anul acesta se împlinesc 50 de ani de la târnosirea
preafrumoasei biserici a Ghelariului.
Construcţia acestui măreţ edificiu religios a început în
anul 1939 sub îndrumarea preotului Nerva Florea, care a şi dus-o la bun
sfârşit. Preotul-ctitor Nerva Florea s-a născut în 1906 în Râsca, comuna Baia
de Criş, preot cu studii la Academia Teologică din Sibiu (1923-192727),
Facultatea de Teologie din Cernăuţi (1935-1937) şi Facultatea de Drept din Cluj
(1933-1937). Activitatea preotului Nerva s-a identificat întru totul cu
construcţia noii biserici din Ghelar. Greutăţile prin care trecea România în
timpul celui de-al doilea război mondial au făcut ca lucrările la construcţia
viitoarei biserici să demareze cu greu. În anul 1942 a luat fiinţă în Ghelari
un cor mixt, numit Muncă şi lumină, care împreună cu fanfara
Exploatării Miniere Ghelari au făcut în cursul anului 1942 vizite în întreaga
ţară, pentru a strânge fondurile necesare înălţării bisericii. Vremurile care
au urmat au făcut ca lucrările la viitoarea biserică să înainteze cu greu. Germenii
comunismului au început să încolţească şi în Ghelari. Biserica a început să fie
prigonită şi doar dârzenia Preotului Nerva Florea care a suferit şi închisoarea
pentru idealul său „de a zidi o biserică măreaţă“ a făcut ca aceasta să mai fie posibil.
În anul 1960 pereţii bisericii erau ridicaţi, începându-se pictura care a durat
până în 1965. Frumoasa pictură a fost realizată de Constantintin Niţulescu cu o
echipă de cinci pictori, ucenici ai săi,
după tipicul iconografic al Bisericii Ortodoxe.
Mobilierul a fost confecţionat în Biserică de către
sculptorul Ioan Cristea din Alba Iulia. În 4 noiembrie 1973 biserica a fost
sfinţită de către episcopul Visarion Aştileanul al Aradului.
Dimensiunile bisericii sunt impresionante; 47 m. lungime,
21 m. lăţime şi 47 m. înălţime, planul ei fiind cel bizantin, adică crucea
greacă şi având 7 turle: două mai înalte în faţă, două la limita dintre naos şi
pronaos şi două la limita dintre altar şi naos iar al şaptelea este cupola.
Iconostasul este turnat în ghips şi poleit cu foiţă de aur, ca şi aureolele
sfinţilor din biserică.
Toate aceste lucrări s-au făcut sub păstorirea Preotului
Nerva Florea care a mai ridicat şi numeroase alte anexe în jurul bisericii
dintre care amintim un bloc cu patru apartamente, unde astăzi funcţionează un
schit şi o frumoasă clădire care urma să adăpostească muzeul bisericii.
Din cauza exploatării miniere subterane, terenul de sub
biserică a intrat într-un proces de scufundare şi astfel au apărut numeroase
fisuri pe pereţii bisericii. Energicul preot Florea, deşi la o vârstă
înaintată, a făcut demersurile necesare pentru stoparea extragerii minereului
de fier din zona bisericii şi a obţinut fonduri în vederea consolidării. Lucrările
a început în anul 1988. Până în anul 1990 s-a făcut stabilizarea terenului
urmând să înceapă consolidarea fundaţiei bisericii. Preotul Florea nu a mai
apucat să vadă terminată consolidarea, deoarece la 22 iulie 1990, în urma unei
scurte suferinţe, a trecut la cele veşnice. A fost înmormântat în biserica pe
care a ctitorit-o în 24 iulie 1990, de un sobor alcătuit din 22 de preoţi. Din
luna iulie 1990 Parohia Ghelar a fost suplinită administrativ de preotul Ioan
Coţa din Teliuc, iar partea duvovnicească de preotul Nicolae Coroiu din Hunedoara.
La 1 dec. 1990 a fost numit noul preot al Ghelarului, Graţian Bornemisa. Noul
preot a continuat lucrările de consolidare la noua biserică şi a iniţiat, în
anul 1991, înfiinţarea unui Schit de măicuţe la Ghelar. În urma transferării
preotului Graţian Bornemisa la Parohia Hunedoara II, în 1 septembrie 1993 a
fost numit preot paroh în Ghelar, preotul Vasile Vlad, care a continuat munca
preoţilor înaintaşi, fiind în paralel şi profesor la Facultatea de Teologie din
Arad. Strădaniile preotului Vasile Vlad şi a monahiei Maria Viliga, stareţa
schitului din Ghelari, au dus la un rezultat în anul 2004, când s-au aprobat
fonduri pentru continuarea lucrărilor de consolidare a bisericii. Aceste
lucrări au fost definitivate în anul 2010, biserica fiind retârnosită în data
de 4 iulie 2010 de un impresionat sobor de ierarhi, preoţi şi diaconi, sub
conducerea Înaltpreasfinţitului Părinte Laurenţiu, mitropolitul Ardealului şi a
Preasfinţitului Părinte Gurie, episcopul Devei şi Hunedoarei. Din acelaşi an,
2010, lucrarea duhovnicească şi administrativă a Parohiei Ghelari a fost
preluată de preotul Marius Mocan. Începând cu 1 octombrie 2022, prin grija
Preasfințitului Părinte Nestor, actualul episcop al Devei și Hunedoarei, parohia
Ghelari a fost preluată de preotul Radu Rus, care continuă lucrarea duhovnicească
și edilitară a preotului ctitor Nerva Florea.
Prin dinamica de care a dat dovadă de-a lungul timpului, Parohia Ghelari este una dintre comunităţile de seamă ale pădurenilor şi, datorită bisericii sale şi preoţilor care au slujit-o, în ultimii ani s-a conturat ca o emblemă pentru viaţa bisericească din Episcopia Devei şi Hunedoarei.
